Nu am Facebook … Nu exist! (varianta ‘nerafinata’)


Image

E util. E complex. E existential.

Am fost rugat sa scriu despre asa ceva. Nu imi place. Dar, cu tot ”calmul” de care dispun acum, o voi face 🙂

Sub nicio forma nu voi incerca sa diminuez importanta fenomenului. Ma folosesc si eu de el, il exploatez si ”respir” prin el in aceeasi masura in care o fac multi oameni sanatosi si cu preocupari mai mult decat normale. Dar m-am hotarat sa il scriu (articolul) si ce va iesi, va iesi 🙂

Am depasit ”evul mediu” al socializarii virtuale. Am terminat cu brio lectia de MIRC si suntem licentiati pe bune in ale Hi5-ului. Am ingropat adanc si cu multa sudoare timpul petrecut pe YM si am renascut. Am uitat cu nesimtire orele petrecute in aceste retele ”dubioase si inutile, nerafinate” si deloc pe gustul nostru. Suntem niste ”evoluati”.

Trecerea de la IRC la Hi5, de la Hi5 la YM si de la YM la Facebook a decurs sublim. De ce? Pentru ca Facebook le poate face pe toate deodata si, deloc surprinzator, o face destul de bine. Fenomenul ”Netsplit” intalnit in ”dictionarul explicativ al fenomenului IRC” poate fi aplicat cu succes si in acest caz. Pe Facebook discuti, pe Facebook te lauzi, pe Facebook te ”combini”, pe Facebook ”dai tepe”, pe Facebook ”te joci”, pe Facebook razi sau plangi, pe Facebook traiesti drame.

Pe Facebook pacatosii devin sfinti, albii devin negri, psihopatii – babysitters si curvele femei de casa.

Si daca toate astea nu sunt de ajuns, atunci nu merita sa traiesti. E simplu. Complicat devine atunci cand toata existenta noastra se infrupta din acest fenomen si, precum unii traiesc ca sa manance, la fel de bine altii traiesc pentru si prin Facebook. Ne-am saturat de lectii, ne-am saturat de lucrurile complicate din viata noastra, ne-am saturat sa mai asteptam. Pe Facebook nu trebuie sa astepti. Sau daca o faci, asteptarea iti va fi rasplatita (Oare?).

Am dat cu piciorul la MySpace cu buna stiinta si am facut loc noului sau vechiului ”suveran suprem”. Am spus un NU raspicat si hotarat Neogen-ului si i-am tras o palma zdravana LinkeDin-ului. Incercam sa tinem pasul cu Google+, dar ”plusul” nu a fost indeajuns pentru multi dintre noi. Ne-am repliat destul de ferm si rapid atunci cand am avut in fata tentative esuate ale unei aceleasi retele similare. Ne-am cumparat telefoane ”destepte” ca sa ne ”dam” pe Facebook si sa fim conectati chiar si atunci ”cand ramanem fara baterie”. E un mod ciudat de manifestare dar e cat se poate de adevarat. Si trist in acelasi timp.

”Imnul Pitipoancelor” se poate face acum auzit. Ne-am cumparat haine chic ca sa le ”postam” pe Facebook. Am vizitat tari straine ca sa afle cei 3000 de ”prieteni” virtuali de escapadele noastre. Am imbracat haina inocentei si ne ”mutilam” singuri, zi de zi, pentru a avea cati mai multi prieteni (prea virtuali) pe Facebook. Am uitat cine suntem dar conteaza cum suntem vazuti si ”apreciati”… tot pe Facebook. Daca tragem un pârt, trebuie sa il postam pe Facebook. A devenit un mod si chiar un model de viata. Dar cat de real este acest model si cat de bine se incadreaza el in tabloul vietii noastre reale?

De incadrat, se incadreaza bine. Il folosim cu totii. De la mic la mare. Venind vorba de ”mare” nu pot sa nu astern aici, un quote foarte la obiect, provenit dintr-un articol scurt si ”ferm”, semnat – Michele Cheplic, pe care vi-l recomand calduros (http://www.families.com/blog/warning-grandmas-on-facebook) si care spune:

”Getting friend requests from your grandmother isn’t exactly „cool” in the world of social media obsessed teens” 🙂

Sunt multe de spus … intr-o postare viitoare. Daca va mai exista.

Va las pe voi sa visati acum.

Publicat de Alexandru Chermeleu Personal

Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța... Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ... DISCLAIMER COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei. Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor. Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.

2 gânduri despre „Nu am Facebook … Nu exist! (varianta ‘nerafinata’)

  1. Vad ca ai scris la finalul textului asta: “Sunt multe de spus … intr-o postare viitoare. Daca va mai exista.” Te rog frumos sa mai scrii cate ceva despre acest fenomen numit Facebook cu doua taisuri, unul frumos si altul mai putin frumos. Nu pot sa expun aici motivele pentru care te rog asta. Sper doar sa ajute pe altii ceea ce indraznesc sa ma gandesc ca vei scrie. Eu stiu doar ca pot merge atat in rai cat si in iad in urma socializarii pe Fb….. am “prieteni” in ambele locuri. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: