(Nu voi scrie mult. Nu sunt nici inspirat si nici nu am timpul necesar pentru a insirui cuvinte multe. Voi scrie putin. E o poveste scurta. Detaliile sunt de prisos. Ideea este una singura!)
Nu pot sa fac nimic fara tine!
Atunci cand mainile mele se intrepatrund cu ale tale; Atunci cand iti soptesc aievea cuvinte; Atunci cand tu asculti si incerci sa ma imiti; Atunci cand eu Te Iubesc dar sunt … Nefericit.
Ati avut vreodata sentimentul ca partenerul vostru este nelinistit? Nefericit, dar nu din cauza voastra. Voi va iubiti. Cuvantul care exprima relatia dintre voi doi nu poate fi deslusit sau exprimat. Intre voi exista acea legatura puternica. O legatura perfecta. Si totusi … El este nefericit! Nu isi poate gasi locul, rostul si, pana la urma, fericirea desavarsita.
Am cunoscut un cuplu care avea o situatie materiala deosebit de buna. Si totusi, ceva nu mergea intre ei. Ei se iubeau. Ea mi-a spus insa, ca sta nopti intregi si se roaga pentru el, pentru ca il simte nefericit. Cu toate ca simtea ca ea este iubita, simtea ca sotul ei nu era multumit de meseria pe care o facea. Aceasta femeie deosebita l-a ajutat pe sotul ei sa isi gaseasca adevarata vocatie si peste niste ani am intalnit acelasi cuplu, viu, cu idealuri comune, iubitori, deschisi, intr-un cuvant, o familie implinita. Pot sa va mai spun ca situatia lor financiara nu mai era la fel de buna ca la inceput. Dar ei erau o familie adevarata.
V-ati gandit vreodata ca o familie se clădeşte pe idealuri, ca nu putem sa fim fericiti daca nu ne implinim unul prin celalalt si daca nu avem valori comune. Sa stiti ca ceea ce v-am spus nu este o poveste. E cazul parintilor mei. Este, in schimb, povestea a doi oameni care au invatat sa se completeze reciproc, sa evolueze si sa ajunga acolo unde amandoi si-au dorit sa ajunga … impreuna!
Atunci cand vom invata sa ne sacrificam pentru celalalt, cand vom invata sa renuntam la o particica din noi pentru a-l ajuta si implini pe celalalt, atunci simtim ca iubirea este binecuvantata si plenara. Sunt sigur ca si voi aveti astfel de familii sau astfel de exemple. Sa va iubiti si sa fiti iubiti! Pentru ca adevarata iubire inseamna implinire. Iar adevarata implinire incepe in unul si se termina intotdeauna in doi!
Intotdeauna …
________________
Acest blog a fost nominalizat la Premiile Radar de Media in cursa pentru “Cel mai bun blog al anului 2015″. Susține-l si tu cu un vot, accesând acest link http://www.radardemedia.ro/premiile-radar-de-media-2015-etapa-1-categoria-nr-11-cel-mai-bun-blog/ si selectând (alexandruchermeleu.com) din lista blogurilor afișate. Iti multumesc!
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Publicat de Alexandru Chermeleu Personal
Mă numesc Alex Chermeleu, sunt absolvent al Liceului de Informatică ,,Grigore Moisil ” din Timișoara, licențiat în Psihologie al Universității de Vest din Timișoara și master în Sociologie Organizațională. În prezent, încerc să-mi desăvârșesc meseria de psiholog, aflându-mă, de mai bine de doi ani, într-un proces de formare în Psihologie Transpersonală sub îndrumarea unora dintre cei mai mari psihologi din țară și din străinătate. Sunt preocupat de psihologia comunicării, atât la nivel de cuplu, cât și la nivel de grupuri. Într-o epocă declarată ,,a comunicării”, care se dovedește tot mai mult că suferă de fragmentare și de lipsă de comunicare, întrebarea « Cine sunt eu ? » devine emblematică pentru epoca digitală, în care realul și virtualul se diferențiază tot mai puțin, co – participând la crearea de identități. Socraticul ,,Cunoaște-te pe tine însuți!” revine în actualitate ca un subiect major, în primul rând pentru tineri și nu numai. Mai mult decât atât, în zilele noastre, îndemnul lui Socrate nu invită doar la un proces de introspecție, el se referă la relațiile noastre sociale, de familie, de cuplu, de prietenie, de colegialitate și, în primul și în primul rând, la relația supremă a omului cu Dumnezeu. Iată de ce, dragi prieteni, la îndemnul multora dintre voi, m-am hotărât să vă invit într-o călătorie de suflet și de minte, o călătorie de cunoaștere și autocunoaștere, o călătorie în care fiecare călător poate să devină un pelerin, căci cunoscându-ne pe noi înșine învățăm să descoperim lumea și sensul ei divin. Eu nu voi fi decât un călător, alături de voi, în dorința sinceră de a vă împărtăși din gândurile mele, din greșelile mele, din ceea ce învăț de la psihologii cu care lucrez dar și de a învăța de la voi, de a dezbate și a comenta împreună păreri, opinii, reflecții despre marile și etern-misterioasele teme ale umanului: iubirea, prietenia, timpul, succesul, eșecul, teama, furia, dreptatea și nedreptatea, singurătatea, depresia, speranța...
Pana atunci, va las sa cititi gandurile mele ...
DISCLAIMER
COPYRIGHT PROTECTED. Toate informatiile si materialele (text) folosite in acest blog sunt rezervate in exclusivitate autorului. Folosirea oricarui text, imagine, material, fisier sau obiect de constructie din acest blog in alte scopuri decat cele necomerciale si cele specificate in site fara acordul scris al autorului este interzisa fiind protejate de legea dreptului de autor. Folosirea textelor se va face cu citarea sursei.
Pozele folosite sunt preluate de pe Google/Pinterest/Google+ si sunt protejate de drepturi de autor.
Autorul acestui blog nu isi asuma responsabilitatea pentru redistribuirea continutului acestui site inafara scopului destinat.
Vezi mai multe articole
Alexandru Chermeleu 
Cel mai bun text pe care l-am citit la tine…pana acum. 🙂 Felicitari! Nu stiu cata nevoie are un om de sfaturi, dar stiu cata putere ii dai daca crezi in el.
ApreciazăApreciază